1 Noiembrie- Concert de Haloween

1 Noiembrie- Concert de Haloween

Image

Primesc o invitatie la un Concert organizat cu ocazia Zilei Nationale a Republicii Cehe. Recital vioara Alexandru Tomescu si un solist ceh, tot de talie internationala. In cei cinci ani cat a detinut vioara Stradivarius nu am avut ocazia sa-l ascult pe Al. Tomescu pe viu, intr-un concert. Am ocazia acum. Buna ocazie. Toata ziua ma gandesc la asta. Locatia: Casa Tineretului.  Mmmm! Casa Tineretului… Casa Tineretului? Langa politie? Nu. Sigur, nu! Am pozat cladirea in vara. E o ruina. Undeva peste drum de Sala Sporturilor. Intalnirea de zece ani de la terminarea liceului a avut loc acolo… Da , da! Sau in Spatele hotelului Mara? Nu sunt sigur. Of! Si sunt in intarziere! Ajung in fata hotelului. La semafor intreb  o tanara mamica cu un prunc in carucior unde e Casa Tineretului. Imi arata  directia spre Sasar. Nu e cumva peste drum de Sala Sporturilor? Intreb derutat. Nu! Acolo e Casa Armatei. Multumesc politicos  pentru informatie. Insa trec strada si intru in hotel. Imi inchipui ca la receptie ar trebui sa primesc un raspuns competent. Mi se confirma locatia, vis-à-vis de Sala Sporturilor. Alerg. E fara 10 minute. La intrare se vede de peste drum o bolta din baloane alb-portocalii. Steagul cehilor…. Steagul cehilor… in niciun caz alb cu portocaliu. Ma apropii… Petrecere de Haloween pentru prichindei. Fuck! O pereche intolita la patru ace trece in graba pe langa mine. Nu mai am nimic de pierdut asa ca ma iau dupa ei. Intrarea   salii de spectacol e undeva mai in spate. Ajung in ultima clipa inainte de inchiderea usilor. Mai sunt cateva locuri ramase libere.   Pe sus. Ce bine! Imi gasesc repede un loc tocmai in momentul in care oficialitatile incep sa vorbeasca despre importanta evenimentului. Imi mai trag si eu sufletul. Urca pe scena si ambasadorul Cehiei la Bucuresti. Apoi apar Artistii. Canta cele doua imnuri la vioara. Inedit. Ne asezam… Incepe concertul. Intai cehul: Pavel Sporci, despre care citesc  in program ca e supranumit “muzicianul combatant” si are un mod neconventional de a apare pe scena. ( Havasi, ce ne-ai facut!). Ma linistesc insa. Doar niste plete blonde legate ingrijit la spate si o vioara albastra! Plus talent cu carul. Are in program o sonata de factura romantica. De la petrecerea de haloween incepe insa sa razbata un usor bruiaj. Pereti neizolati fonic. Fir-ar sa fie! Ma straduiesc sa ma concentrez.…

Mama, privindu-ma cu atentie imi strinse obrajii in palma stanga ca intr-o menghina strivindu-mi barbia in causul palmei.

Simt apoi dintii piaptanului zgariindu-mi scalpul.

            Au! Ma doare! Mai incet- te rog.

            Sa-l duci maine la frizer p-asta mic’ ca uite ce chica are. Sa nu mai patim iar  rusinea sa-l trimita  la tuns aia de la scoala.

            Nu vreau sa ma tund

            Da’ ce e dupa tine…

Rade.  

            Hai ca esti bine.

 Imi aranja gulerul, invartindu-ma apoi ca pe-un titirez, dandu-mi usor un branci.

            Du-te ca te asteapta taica-tu.

Tata era deja echipat si ma astepta in usa.  

            Sa nu intarziem.

           

            Urma sa mergem la “auditie”.

             Auditiile erau un fel de teze trimestriale ale “elevilor de la muzica”,  la  materia “instrument”. Un mod in care elevii erau evaluati. Fiecare din acestia era nevoit sa interpreteze o partitura acompaniat la pian de profesorul indrumator. Spectatorii erau chiar parintii, rudele elevilor, prietenii acestora. Asa ca in sala, in micile pauze era un dute-vino continuu. Ca sa nu spun harmalaie.

 

            Liceul de Arta. O cladire in a carei structura, undeva  sus, era ancorata pe vremea aia o galerie de personaje cu instrumente muzicale in maini inlantuite intr-o hora inmarmurita in piatra. Totdeauna cand treceam pe langa aceasta cladire priveam gura casca acel grup statuar .

Image

 

Image

           

Image

                Hai ca a venit la pian tovarasa profesoara. Trebuie sa urmeze, imi sopteste tata strangandu-ma de mana.

Am emotii. O sa urmeze fratele meu. O sa cante o piesa din cartoaia mare si groasa de Geanta si Manoliu. Cunosc bucata pe de rost. Masura cu masura. In ultimele zile am ascultat-o, am ascultat-o  si iar ascultat-o.

            Inima imi bate tot mai puternic Din mine o voce interioara striga

            E FRATELE MEU! E FRATELE MEU! Faceti liniste! Urmeaza FRATELE MEU!

 

Urmeaza Alexandru Tomescu. Capriciile lui Paganini. Cunosc bucata pe de rost.

In continuare razbat sunete din sala de alaturi.

Faceti liniste! Urmeaza ALEXANDRU TOMESCU!

Ma trec fiorii

La dracu’ cu Haloween-ul.

Intr-un tarziu au fost opriti si monstrii dedincolo de zid.

Ultimele doua bucati le-am ascultat in liniste.

Ultimele acorduri. Sublime. Respir usurat. Ca dupa un film de groaza… Mai vorbim

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s