Reciclare

Image

 

            Romanii mai au mult de lucru la acest capitol. Ce s-a facut pana acum e ceva mai mult de ochii restului lumii. Am observat ca si  recoltarea deseurilor de la containerele selective se face tot la gramada. Noroc ca pe langa gropile de gunoi sunt niste amarati, care pentru cativa banuti sorteaza deseurile de pe urma  carora isi cumpara painea de zi de zi, painea aia alba, pufoasa, ca cea neagra e prea scumpa pentru ei.

            Revolutia ne-a cam luat prin surprindere la acest capitol. Pe vremea comunismului ambalajele erau destul de rare. Nu era competitie. Cultul brand-ului nu era asa dezvoltat. Imi aduc aminte, copil fiind, cumparand marmelada, care pe vremurile alea se vindea vrac, vanzatoarea nemai-avand hartie de ambalaj mi-a pus-o direct pe o bucata din pfl-ul cutiei in care aceasta era ambalata. Am dus-o acasa cu multa grija sa nu o scap pe jos. Erau niste centre unde se colectau sticle si borcane. Prin generala cand ramaneam fara bani mai faceam curatenie in camara,  spre disperarea mamei, care in fiecare toamna trudea la facutul zacustii, muraturilor, dulcetii si avea nevoie in special de borcane. Era un centru de reciclare ICVA undeva pe strada Victoriei. Borcanul mic valora 40 de bani, cel mare 80, iar sticla de un litru un leu si 70 de bani. Cea mai bine platita era sticla de sampanie. 3 lei.

            Hartia se recicla in cateva campanii anuale de colectare. Stiu ca trebuia sa aducem la scoala o anumita cantitate de maculatura.

            Despre o astfel de campanie vreau sa povestesc cateva cuvinte.

Prin clasa a noua imi aduc aminte ca faceam niste eforturi disperate sa-mi ridic nivelul destul de scazut al notelor obtinute la fizica, ca doar de aia obtasem pentru clasa de matematica-fizica. Intr-o seara, la bloc, i-l strigasem pe Misa sa-i spun ca am luat 6 la teza la fizica. Pentru Pacuraru era o nota destul de OK, asa ca pe moment eram destul de multumit de rezultat.. Si Misa  (tot cu Pacuraru) chinuia fizica. Tata m-a auzit si mi-a atras atentia ca nota sase nu e un rezultat de care as putea fi mandru pe care sa-l strig in gura mare. Ce sa fac? De invatat , invatam, dar si timpul meu era limitat ca mai aveam si alte chestii mai bune de facut.

 

Image

 

             Si vine o campanie din asta de colectare hartie. Fiecare elev aducea maculatura si o arunca undeva in sala de festivitati de la parterul liceului. Numai ca subsemnatul, cu spiritul de observatie ascutit de vremurile de atunci, a vazut cum  pachete legate cu sfoara cu caiete de teza din anii precedenti erau aduse de undeva din zona cancelariei. Atat mi-a trebuit. Am dat iama in ele pana am gasit pe cele care ma interesau si anume de la clasele lui Pacuraru. Am ales cateva decorate cu note de 9 si 10 pe coperta. Inainte de teza studiam cu sarg in special subiectele si problemele cuprinse in respectivele caiete. Pacuraru schimba foarte putin structura problemelor din teza de la un an la altul asa ca si notele mele au abgradat corespunzator. Intorsesem nota sase si facusem noua din ea. Si cu un sase, sapte la oral configuram in mod constant o medie de 8. Fara prea mult stres. Nenorocirea ca dupa treapta am trecut pe mana doamnei Lorinczi care isi schimba dramatic de la un an la altul subiectele din teze asa ca figura nu a mai tinut…. Oricum eu am ramas un fan al reciclarii  pentru simplul fapt ca un mediu mai curat este ceea ce ne dorim pentru copii nostri. Ei merita acest lucru!  

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s