Syria

Syria, 2008

Din Damasc, capitala Siriei, pana la situl arheologic de la Palmyra  sunt cam 240 de kilometri. Am strabatut aceasta distanta cu un autobuz de linie in aproximativ trei ore. Trei ore de plictiseala.  La monitoarele din autocar  rula o telenovela lacrimogena . M-am uitat si eu vreun sfert de ora si apoi am incercat sa dorm. Nu am reusit. Vecinul de langa mine traia intens drama de pe micul ecran comentand din cand in cand in limba lui scenele care-l impresionau mai mult. Ma uitam pierdut, pe geam, la intinderile nesfarsite. Acelas peisaj arid. Desert, desert si iar desert. Cum s-or descurca oamenii astia intr-un mediu asa ostil. Nici-un copac, tufis, nimic!  La un moment dat vad insa un cioban cu o turma de capre pascand printre bolovanii de pamant uscat. Pascand?1? In momantul acela am privit mai atent la peisajul care se perinda prin fata ochilor si cu greu  am reusit sa disting din loc in loc mici smocuri de vegetatie. Dintr-o data m-a cuprins de un val de bucurie. Parca vad si acum acele mici fire de iarba simtindu-le ca pe  niste mici raze de speranta. Speranta pentru oamenii din Siria. Popor obidit…. Mai vorbim

P1000107

 

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s