Brandu’ de tara (2)

Brandu’ de tara (2)Image

In semn de recunostinta, unele primarii  acorda titlul de „Cetatean de onoare” unor personalitati din diverse domenii. Lucru salutar. Observ ca acest titlu se ofera acum  si post-mortem. Parerea mea e ca Bram Stoker merita acest titlu din partea poporului roman. Ne-a scos din anonimat. Fara povestirea sa, Vlad Tepes, cu toata cruzimea sa legendara, ar fi ramas probabil doar in manualele noastre de istorie nationala, sau in  carti precum volumul lui Pompiliu Tudoran-” Domnii trecatoare- domnitori uitati”

Image

Cand iesi in afara tarii, cel mai simplu mod de a-ti arata apartenenta este acest brand numit Dracula. Sigur, exista si personalitati contemporane foarte cunoscute, precum Ilie Nastase, Nadia, Hagi, dar „Printul Intunericului” asigura o conexiune garantata.

Image

Legat de acest „brand”, devenit „de tara” imi aduc aminte o isprava petrecuta acum cativa ani:Bulgaroaica are o buna prietena care de ani buni s-a stabilit la Bruxelles.. La un moment dat tipa se imprietenise cu un englez. Englez get beget. Si-l aduce pe tip in Romania. Suntem si noi pe lista de contacte. Hotaram sa-i invitam la pranz. Bulgaroaica intra in panica. Cu ce sa-i primeasca. Ce sa gateasca. Cei al caror prag a fost calcat de straini, stiu ca in general, englezii, spre deosebire de alte natii, nu sunt fitosi la masa. Astora daca le dai la micul dejun chiar si iahnie de fasole  e OK! Asa ca meniul a fost compus din chestii simple: salata de vinete,  de sfecla rosie, de ardei copti, o supa cu galusti, friptura la tava si desert. In fine. Apar invitatii. Bulgaroaica primeste flori, eu o sticla de gin. O dam insa pe tuica. Ca la romani. Atmosfera placuta. Povestim. Dupa masa fetele se retrag la bucatarie sa portioneze desertul. Raman singur cu englezu’ la un pahar de vin rosu. Îl intreb daca a citit romanul lui Bram Stoker. Raspunsul vine promt „–Da”. Imi povesteste apoi ca a  vizitat deja  Castelul de la Bran. Il previn cu o figura foarte grava ca la noi in tara e posibil sa se contamineze cu spiritul lui Dracula. Nu intelege. „O sa ai cosmaruri. La soare, o sa transpiri puternic. Urina o sa capete culoarea rosie.” Soseste si desertul si apoi dam un tur pe Axa Eroilor sa vedem ansamblul lui Brancusi. Facem fotografii. Afara e cald. Englezu neobijnuit cu arsita verilor de pe la noi, transpira din abundenta si glumeste spunand ca simte cum incepe sa-l patrunda spiritul lui Dracula.

Ne intoarcem acasa sa bem impreuna si ceaiul de la ora 5 ca sa vada baiatul ca suntem si noi oameni civilizati. El doreste insa inca o portie de tuica. Fac fete-fete cu bulgaroaica. S-o mai fi schimbat protocolul si  nu stim noi. La un moment dat merge la toaleta. Se aude un tipat. De moment, intram in panica.Revine in sufgerie vlaguit, alb la fata ca….. un vampir. Reuseste, sa bolboroseasca vadit speriat,  faptul ca deja si urina i s-a colorat in rosu. Fetele isi dau cu parerea ca o avea pietre la rinichi. Bulgaroaica disperata da sa sune medicul de familie. O opresc chicotind. Nu e de la piatra, e de la Dracula, ii spun in engleza… si a mancat ca porcu’ ….salata de sfecla rosie,  continui in romana.  Sfecla rosie, daca nu stiati, coloreaza urina in rosu!  Mai vorbim.

Image

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s