Brandu’ de tara

Brandu’ de tara

brand

Prin primavara lui 1996 am mers, impreuna cu bulgaroaica, intr-o  excursie la Praga. Oras frumos. Cladiri si monumente bine conservate. Totul respira prin perspectiva trecutului glorios al capitalei proaspetei Republici Cehe. Turisti-gramada. Primele zile batem orasul in lung si in lat, Orasul vechi, orasul nou, Castelul, Catedrala St. Vit, Manastirea Loretta, palatul Wallenstein  …, cimitirul evreiesc, panteonul, muzeele. Atmosfera gotica si baroca deopatriva.

Image

Image

Ne hotaram sa dam o talpa si prin imprejurimi, asa ca apelam la un tur organizat de una din gramada de agentii de pe centru. Sosim la ora fixata la punctual de intalnire. Un microbus parcat intr-un gang. Incep prezentarile Un American obez cu nevasta veniti  pentru prima oara in Europa, un englez, doua brazilience si noi, eu cu bulgaroaica. Cand ii spun americanului ca vin din Romania i-l vad ca ramane un pic in ceata si ii spun estul Europei. Tot ceata! Atunci imi vine ideea sa spun “-Stii , Transilvania, Dracula!” si ca  sa-l conving imi musc buza de jos si ii arat caninii superiori ca fiind la mine mult  mai dezvoltati. Face ochii mari, dar pricepe boul.( mentionez ca marimea caninilor mei e una normala, dar modul cum i-am prezentat, in contextul povestii, a atmosferei gotice, cred ca i-au marit asa un pic, in ochii lui) In fine! In microbus incep discutiile. Braziliencele asalteaza soferul cu engleza lor stricata. Americanii se intretin cu englezul si eu cu bulgaroaica( care e romanca get beget de pe malul stang al dunarii- dar asa imi place mie sa-i spun) Observ insa ca americanul mai tragea cu coada ochiului la gura mea sa mai vada caninii mei speciali. Imi vine sa rad. Ajungem la Castelul Karlstejn, decorat in stil gotic. Turisti foarte multi. Vizitam. Sala bijuteriilor coroanei in renovare.

Image

Cind sa ne urcam in microbus se produce un micul accident raspunzator pentru aceasta postare. Una din brazilience imi prinde degetul aratator cu usa masinii. Icnesc de durere. Instinctiv duc degetul plin de sange la gura si-l…sug la fel de instinctiv. Dupa cateva momente ma linistesc si ridic privirea din pamant si ce vad… americanul cu ochii cat cepele ma privea inmarmurit. Imi vine sa rad. “Stai ca-ti vin de hac ignorantule!-gandesc Si apoi  intentionat imi bag degetul din nou in gura si imi dau ochii peste cap mimand extazul. Am uitat cu totul de durere. Americanul imi face poze la foc automat. Brazilianca se tot scuza, dar cine o mai aude…eu am uitat cu totul de durere!  Rad si plang…RAD, cu gandul si acum la…BRANDU’ DE TARA. Mai vorbim.

Image

Image

Image

P.S.     Am o multime de poze facute in excursia la Praga. Atunci nu era epoca digitala. Le-as fi putut scana, dar am preferat sa descarc cateva de pe net. Mai bine asa. Uneori si amintirile pot fi dureroase. Rad si plang…. rad!   Mai vorbim.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s