De partea cealalta a granitei

Image

Cu o zi inainte, dis de dimineata, aterizasem pentru prima oara in India. Pe o ploaie musonica infernala. Vomitand. Vomitand hrana asiatica servita cu o seara inainte la bord. A urmat o zi in care am pendulat intre cele doua terminale ale aeroportului International Indira Gandhi din New Delhi in cautarea unui bilet de avion spre o destinatie pe care nu o aveam  intiparita clar  in minte. Trafic infernal. Turna, nu ploua. Sfarsit de sezon ploios. Am incercat initial sa gasesc un bilet la o cursa spre Dharamsala, agatat de o poloneza fan Dalai-Lama. O coada la bilete ca la carne pe vremea raposatului. Cunostinte bagate in fata, imbranceli, telefoane, injuraturi, zapuseala, miros de transpiratie. Poloneza a reusit sa prinda un pret promotional. Eu nu. Am renuntat. Plan B. Nu aveam niciun plan. Agatat de data aceasta de un cuplu de spanioli am cumparat un bilet spre Amritsar, capitala Punjab-ului. Templul sikh de acolo era pe lista mea de obiective de vizitat . Am ajuns seara tarziu. Ne-am cazat la un hotel bun. Am cinat foarte tarziu  la un restaurant  cu specific local. ( Spaniolii mananca masa de seara spre miezul noptii.) Nu mi-a placut. Am mancat in schimb un porumb copt cumparat de pe marginea strazii, facut la o vatra improvizata acolo. Ghidurile te sfatuiesc sa nu cumperi alimente si apa decat din locuri safe. M-am riscat . Mi-era foame. Nu mancasem nimic toata ziua. A fost

 

bun. Nu am patit numicImage

Dimineata. Una insorita.  Primenita ca dupa ploaie. Iar dupa un somn bun si un dus si mai bun, ce pot sa spun : Alta viata! Dupa doua zile stresante petrecute prin trenuri, avioane, aeroporturi,  am pornit la plimbare prin oras sa luam pulsul urbei. Si ce puls! Puzderie de oameni. Invalmaseala. Claxoane. Strigate. Vanzatori ambulanti. Tonete intinse la marginea strazii. Mai ceva ca balciul copilariei mele, cel de la Fetesti, care se tine si acum in fiecare an toamna, pe 14 octombrie, de Sfanta Paraschiva. Fara mirosul pastramei sfaraind pe gratar. Alte miresme insa ne invadau simturile.

Image

Pe langa asalturile continue ale vanzatorilor ambulanti din cand in cand eram opriti de  un agent- hai sa ii spun “de turism” care ne agasa cu formula “border trip” Stiam ca granita cu Pakistanul era aproape, dar nu intelegeam ce poate fi  asa de captivant  sa mergi la granita. In fine! Am vizitat GoldenTemple, am vizitat orasul, am cumparat suveniruri (Din prima zi!?!- cand merg prin Europa cumpar ceva in ultima secunda!)  Am mancat si dupa amiaza am inceput sa ne interesam de  continuarea calatoriei noastre spre Dharamsala. Am ajuns si pe la autogara, iar apoi am revenit la hotel. Prin preajma acestuia m-am bagat in vorba cu un batran. Trebuie sa subliniez  ca in India pe langa faptul ca oamenii sunt foarte prietenosi mai cunosc bine si limba engleza. Asa ca batranul afland ca a doua zi plecam mai departe,  uitandu-se la ceas, ne-a recomandat si el sa mergem sa asistam la ceremonia de inchidere a punctului de trecere granitei. Deci granita nu e deschisa non-stop, ci doar pe timpul zilei. Hai sa mergem. Spaniolii receptivi, hai si ei. Dam bani pentru excursie unuia, tot asa, pescuit de  pe marginea strazii, ca in India strada e centrul micilor afaceri. Si tipul ii da niste indicatii unuia mai tanar si da sa plece in cautarea altor musterii. -Frate, Stai ca nu e asa! Nu am venit in India sa fiu lasat pe marginea drumului cu ochii in soare. Sunt satul de teparii din Romanica mea natala. Spaniolii se trezesc si ei. Vrem banii inapoi.  Vazand nenea ca se ingroasa treaba ne conduce personal la masina, parcata intr-o fundatura. Un microbuz plin de jeg, de pe vremea bunicii in care asteptau deja cativa indieni dornici sa vada cum, li se inchide vama. Mai vin inca doi turisti de ocazie si pornim la drum. Repede ca trece show-ul.

Ajungem intr-o parcare unde  aterizeaza fix in capul nostrum o gramada de tanci care vind c.d.-uri cu ceremonia, pliante,  poze,  apa,  mancare. Imi zic in sinea mea- Astia sunt ca americanii cand merg la film, trebuie sa se tina neaparat de o cutie cu pop-corn. Parcare ful de masini si alte troscolete  pe 2 roti, gen tuk-tuk. Lume multa. Mergem pe jos deacum. Cascam ochii bine la microbuz sa-l reperam usor la intoarcere. Daca l-om mai gasi. M-am gandit ca oi fi platit doar dusul si n-am stiut.  Ca la arabi. Ai platit doar urcatul pe camila nu si coboratul!

Picture 046

Plecam pe jos ghidati de  multimea de oameni. Cam toti erau indieni. Grupuri inclusiv de elevi veniti cu clasa. Rectific. Veniti cu toata scoala. Trecem si granita, adica de aratura cum s-ar spune. Facem poze. Granicerul se uita la obiectiv total absent, cu o mutra tampa.Ma gandesc ca am viza de India cu o singura intrare. Ce ma fac daca trebuie sa raman in Pakistan! Ajungem intr-un tarziu la niste arene gen stadion. Lume de lume. Zici ca era vreun derby de campionat. Ma tot uitam printe oameni cocotat pe varfuri. Nu vedeam aproape  nimic. Imi parea rau ca am dat banii aiurea in tramvai in loc sa-mi fi vazut de treba.. Si mai vine si unul cu un aer oficial pe capul nostru si ne smulge pe mine si pe spanioli din multime si ne spune ca strainii stau in fata, la loja. Ne uitam unii la altii. Si la loja e misto dar si sa ne despartim de restul grupului parca tot nu era bine. Pana la urma mergem  pe o laterala spre loja. Trecem prin punctul de control. Imi trage unul o pipaiala  temeinica. Adevarul ca mai pipait ca in India nu am fost nicaieri. Sunt controale si la metrou si la temple si la obiectivele turistice. Nici vorba sa poti fenta.

Ajungem in fata. Boieri!Image

Si spectacolul da sa incepa….. Ce a urmat insa, e o chestie pe care nu am s-o uit cate zile-oi trai. O parada militara presarata de incantatii patriotice, amenintari (regizate) intre cele doua plutoane de soldati ce strajuiesc hotarul intre Pakistan si India. Multimea aplauda, aclama, vibreaza. Un animator striga intr-un microfon “ Hindustan!”  Multimea in cor” HINDUSTAN” iar de partea cealalta a granitei  raspunsul vine promt “ PAKISTAN” . Numai ca in partea pakistaneza sunt mult mai putini oameni.  Si ecoul desi rostit  la fel de inversunat nu are amploarea celui initial. Si dialogul se tot repeta  iar si iar. O multime in clocot. Ma simt nesigur, vulnerabil. HINDUSTAN-PACHISTAN! Din nou.  Mai aprig! Mai vibrant.  Mai rascolitor. Se coboara cele doua drapele in berna. Se face liniste. Spectacolul s-a terminat. Maine o sa fie din nou. Aceeasi soldati imbracati in haine de parada, doar spectatorii, altii!

Image

La intoarcere nimeni nu a mai rostit niciun cuvant. A fost liniste tot drumul

In seara aceea insa mi-a incoltit un gand – sa trec de “partea cealalta a granitei”. Nu stiu de ce. Dar si acum dupa cativa ani ma gandesc ca  odata si-odata o sa ajung si DE PARTEA CEALALTA A GRANITEI…. Mai vorbim.Image

Image

Image

Image

 

 

Image

 

 

Image

 

“duty unto death” scrie sus pe panou- No comment

Image

 

In plan secund soldatii pakistanezi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s