Cu trenul prin balkani sau:De ce circula pe relatia Bucuresti Belgrad garnituri vechi de tren!

Pentru vacanta din vara asta petrecuta la Marea Adriatica, pe litoralul din Muntenegru am optat pentru calatoria cu trenul  si am cumparat un Balkan Flexi Pass. 87 de euro. 5 zile de calatorie. Am folosit doar 3.  Mecanismul de contorizare a  calatoriilor este destul de avantajos. Daca calatoria incepe dupa ora 21 se ia in considerare la contorizarea celor 5 zile de calatorie, doar ziua urmatoare.

Am plecat cu un accelerat din Tg Jiu pana  la Filiasi. Apoi Internationalul pana la Belgrad. Acceleratul a fost OK. Garniturile de tren ale CFR-ului, consider eu, arata din ce in ce mai bine.

Acum 3 saptamani am calatorit cu un personal la Turceni, dar cand m-am intors am avut placuta surpriza sa ma intorc tot cu un personal care avea o garnitura moderna dotata cu aer conditionat, cu prize pt laptop-uri si niste fotolii plusate relexante. Necazul e ca niciunul din ceilalti 10-15 calatori care s-au urcat in Turceni nu a trecut  pe la casa de bilete. Tot cu „ nasul” se mai circula de drept si acum din nefericire.

In acest context am fost dezamagit de trenul internaţional care mergea la Belgrad. Garnitura era una din acelea care circulau pe vremea lui Ceausescu. Nu am mai vazut de mult genul acela de vagoane de clasa cu banchetele acelea din vinilin lucios, pe care se afla stantata sigla CFR. Pana la urma mi-a convenit. Nefiind multi calatori m-am intins pe bancheta ( in vagoanele noi, acest lucru e mai greu de facut!) si am dormit pana aproape de Belgrad. Doar controlul vamal m-a deranjat din somn, dar  fost unul de rutina si s-a terminat repede.

Din Belgrad am  circulat cu un tren cu garnituri de vagoane noi, un pic diferite de cele ale noastre. Culoarul are la partea superioara gratare pentru bagaje pe toata lungimea sa, fiind si ceva mai lat, in defavoarea lungimii compartimentelor. E necesar, fiindca se circula  in picioare la greu. In gara treceau vanzatori ambulanti prin compartimente asa cum se intampla si la noi. Unul din vanzatori avea la vanzare eventaie. In scurt timp aveam sa inteleg de ce. Vagoanele nu aveau ferestre care sa se pota deschida si aerul conditionat nu functiona. Si era o caldura… Toate apele ne-au trecut. Noroc ca dupa 2 ore de mers am intrat intr-o regiune mai deluroasa si pana la urma s-a remediat si chestia cu aerul conditionat. Bine ca pana la urma am dat in extrema cealalta si am coborat la destinatie dardaind de frig, dupa un drum de 13 ore si jumatate din care 3 ore jumatate era intarziere. Asa ca 1 la zero CFR!- desi chestia aia cu vagoanele acelea vechi pe un tren international nu mi-a placut deloc. La intoarcere insa aveam sa inteleg de ce sunt astfel de garnituri pe ruta Bucuresti Belgrad.

Trenul cu care am venit de pe litoral a fost infernal. Tren de noapte.  Am calatorit in picioare. O garnitura tot tip vechi.Usi, ferestre deschise. Pe hol, oameni bagaje, tiganie. Hoarde de tineri beti urland cat ii tineau rarunchii, circuland incoace-incolo, inspre si dinspre vagonul restaurant. A intarziat 3 ore.

De la Belgrad inapoi, tot cu internationalul. Tot vagoanele alea vechi. Vreo 6 la numar. Putina lume. Cate un calator ratacit pe compartiment. Compartimente goale. Eram obosit dupa noaptea trecuta. Motaiam. La un moment dat se auzea o bormasina. Ma gandeam ca sarbii demonteaza gratarele suport  bagaje ca la garniturile vechi sunt din aluminiu. In scopul reciclarii bineinteles. La un moment dat am vazut o punga cu ceva in ea zburand pe geamul de la compartimentul vecin. Aterizand intr-o zona cu tufisuri.

Granita. Vama. La noi cladire frumoasa. Marcata ca granita a Uniunii Europene. Granicerul a intrat intai in compartiment. O tanara doamna. Frumoasa. I-am aratat buletinul. Apoi  granicerul. Pt comoditate am coborat bagajul si l-am desfacut inainte de venirea acestuia. M-a intrebat daca am ceva de declarat. Tigari, alcool…. Nu. –I-am raspuns- Vin de la plaja si nu am chiar nimic.

Dupa un timp in compartiment intra 2 tipi care aveau surubelnite in maini. M-au invitat sa ies pe hol sa verifice compartimentul. In timp ce ieseam am facut cu glas tare, remarca:- Da chiar am auzit o bormasina pe aici!!! Iesit pe hol fiind, ma uit spre compartimentul vecin care fusese controlat deja, si ma ciocnesc de privirea scrutatoare a unui domn grizonat. Am simtit un fior in sira spinarii, constientizand  ca bormasina pe care o auzisem fusese folosita la ascunderea tigarilor de contrabanda. Rapid am constientizat ca aceasta era cea care zburase pe geam, dosita intr-o punga. La auzul declaratiei mele in orice tara normala consider ca s-ar fi dat alarma si s-ar fi facut un control mai amanuntit. Dar nu s-a intamplat asa… Lucratorii vamali au trecut mai departe ca si cum nu le-as fi spus nimic. Cu toata oboseala, in acel moment am inteles ca exista in continuare acea complicitate intre lucratorii vamali si traficantii de tigari. Ca aceasta complicitate se desfasoara si la niveluri mai mari e faptul ca pe o ruta internationala circula o garnitura veche de tren ca sa se poata dosi cat mai bine marfa intrata ilicit in tara. Am si eu o intrebare: Domnisoara Boagiu, domnule Igas, nu credeti ca pe relatia Timisoara Belgrad  ar fi mai potrivita o „sageata albastra”, ca la cati calatori sunt gradul de ocupare a acesteia nu cred ca ar depasi 50 %. Si s-ar reduce si micul trafic. Sau va e frica  ca veti pierde si calatorii cu aceasta ocazie. E si asta o scuza. Mai vorbim..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s